(Conferința de la Miami a avut un rol foarte important. Mi-a arătat care este climatul la vârf, într-o țară în care cercetarea este apreciată și evoluează mână în mână cu practica – și în care nu trebuie să explici nimănui la ce folosește comunicarea.)

De-abia întoarsă de la acest eveniment care mi-a arătat contrastul între o cultură matură și una adolescentă ca a noastră, revin la barometrul scăzut al presiunii mentale din România. O țară întreagă se uita aseară, cu sufletul la gură, la senzaționalul meci verbal între primul ministru și un jurnalist de la un post TV ostil puterii. Bine calculat, impactul duelului pe terenul adversarului…și foarfeca gurii publice se pune în mișcare. Cine a câștigat? MRU a câștigat, nu ați văzut ce IQ avea, comparativ cu Gâdea? Ați văzut cât de bine a plasat replicile? Șamd…

Românii au (poate pentru că sunt latini) o mare problemă: confundă vorbirea cu acțiunea. Se scurg anii postdecembriști și „proba” principală pentru a evalua pe cineva în spațiul public rămâne sportul verbal. Credibilitatea oricui (mai ales a președintelui sau miniștrilor) este direct proporțională cu competența în dezbaterea televizată. Or, experiența arată că există mulți români cu IQ ridicat, cu un discurs consistent (dacă ne uităm numai în spațiul universitar și pe alături…) care impresionează pe orice ascultător. Dar, puși să își materializeze vorbele, devin exasperant de săraci în posibilități, competențe și resurse.

Discursul lui MRU de aseară a fost plin de mesaje oportune (din seria „omul faptelor”), care au căutat să dreagă o serie de sincope în comunicare petrecute la începutul mandatului. Acestea pot să înșele doar  o opinie publică dispusă, o dată mai mult, să fie sedusă de strălucirea falsă a cuvintelor rostite pe ecranul de sticlă.

Problema adevărată este alta: MRU gestionează un dezastru. Întrebarea dacă va reuși să îl gestioneze sau nu este facultativă. O națiune care nu produce nimic și doar consumă, care se află dispoziția unor producători și finanțatori străini, care nu își protejează nici bruma cu care a mai rămas, care ar vinde aproape orice străinilor, care nu crede în ea însăși și nu luptă să își păstreze identitatea, este pe drumul pieirii. Asta vrem pentru România? Cine vrea, să se uite în continuare la televizor și să se îmbete cu meciuri verbale. Eu l-am închis aseară înaintea finalului meciului și nu îl voi redeschide curând.

Anunțuri