(Cu ani în urmă, am asistat la un experiment pe care l-a făcut cineva într-o grădină. A aruncat semințe din mai multe plante agricole pe aceeași parcelă, deși grădinarii cu experiență i-au atras atenția că greșește. Ceea ce a urmat a fost interesant: un război al speciilor vegetale. Pentru că aveau timp diferit de gestație, fiecare specie a avut mica sa perioadă de glorie, dar nu pentru mult timp. Întâi a ieșit salata, prea înghesuită pe un teren atât de mic. Pe când căpățânile de salată se luptau să se dezvolte, a răsărit, printre ele, inamicul numărul unu: tulpinile de mazăre. Ca niște soldați disciplinați, au început să se înalțe deasupra salatei și să îi mănânce din spațiul vital, câștigând zilnic teren. Părea imposibil să se mai întâmple ceva pe pământul acela, fiecare centimetru pătrat era ocupat și disputat.  Însă, în timp ce stăpânul grădinii cocheta cu variantele de valorificare a salatei (matură acum și prea multă pentru o grădină atât de mică) s-a produs dezastrul: a răsărit dovleacul :). Iar mazărea, căreia oricine i-ar fi garantat victoria, nu numai că a trecut în planul doi, dar nici măcar nu a mai ajuns la maturitate. Pentru că dovleacul s-a dovedit a fi o plantă viguroasă, cam din topor, adevărat, însă extrem de dură și fără de cruțare pentru alte specii. Odată ce corzile și frunzele aspre au început să se întindă în grădină, nimic nu mai avu scăpare. Stăpânul grădinii apucă să mai culeagă câteva salate, înainte de a fi distruse de noul invadator… )

Despre povestea aceasta mi-am adus aminte de curând, gândindu-mă la războiul nedeclarat al mediilor de comunicare din spațiul virtual și la ciudatele legi care le determină ascensiunea și declinul. Odată cu ascensiunea Facebook în spațiul românesc în 2010 și cu detronarea blogurilor (care fuseseră „capul de afiș” al spațiului virtual vreme de doi-trei ani), s-ar fi putut crede că noua regină a social media nu va cunoaște niciodată stagnarea sau declinul. 2011 a înregistrat o multiplicare a aplicațiilor și o culme a intensității comunicării pe Facebook. Dar totuși – surpriză – climatul este schimbat în 2012. Utilizatorii par să-și fi pierdut plăcerea de a dezbate online, iar forța cu care rețeaua atrăgea noi aderenți s-a redus. Pare ciudat, dar orice minune durează cu adevărat „trei zile” în spațiul virtual. Dacă ne gândim la bugetele care s-au investit în Facebook în ultimul an (comunicare/relații publice/marketing)  ne dăm seama că investitorii au tras un loz necâștigător. Pe de altă parte, pentru un analist, este inexplicabil modul în care unele formule de succes ajung „să se sinucidă” luând-o într-o direcție greșită, doar de dragul „evoluției”. În cazul Facebook, trecerea la Timeline este un astfel de tip de sinucidere, iar pentru vărul ei mai îndepărtat, Googlemail, obstinația cu care vrea să schimbe interfața adreselor de mail (deși toată lumea se simțea bine cu cea actuală) duce spre același rezultat.

Ce mai urmează în spațiul virtual oare? Și mai ales, cum să le spui strategilor din spatele rețelelor că nu ghicesc întotdeauna direcția spre care se îndreaptă nevoile publicului? Sau cum să le spui că, oricâte invenții și inovații ar propune, publicurile acceptă mariajul comercial doar pentru o bucată de timp (pentru că așa sunt mariajele moderne, mai scurte)?…

Anunțuri