(Instructorii americani de la trainingul World Bank de azi  au observat, probabil, lipsa de reacție a participanților. Nu cred că noțiunile erau prea specializate, și nici participanții lipsiți de interes. Dar gândirea pragmatică și aculturală de tip american era îndepărtată de situațiile concrete de pe solul acesta balcanic…)

Aventurile secrete  la care particip în ultima vreme ca manager de implementare m-au făcut din nou să mă gândesc la năravurile românești. Unul dintre ele este imposibilitatea de a gândi pe termen lung… Termenii sustenabilitate și dezvoltare durabilă sunt niște neologisme pretențioase, purtate ca o haină la modă, dar fără corespondență în realitate. Să ne uităm puțin la praful ascuns sub preșul discursurilor, mai ales în zona „ieșiri din sistem”.

(1) S-a tot vorbit în spațiul public despre lipsa de continuitate a reformelor, nu și despre mentalitatea de la baza ei: cei care ajung în poziții de decizie la nivel de sistem își pun în aplicare proiectele personale, în defavoarea unor studii obiective, pentru care nu există niciodată timp și resurse. Așadar, nu se poate afla dacă proiectele propuse corespund unei nevoi sociale reale.   

(2). Pentru că tradiția (a se citi reumatismul cronic) instituțional(ă) nu permite inovarea și nici prevenirea, proiectarea și implementarea politicilor publice este una reactivă. Acestea sunt problemele, cine vine cu idei? Și așa, brainstormingul la nivel înalt prosperă în defavoarea cercetării.

(3) Impact evaluation  nu s-a aplicat până acum pe meleagurile românești…asta ar presupune că în unitățile executive să existe oameni care pot și vor să facă mai mult decât evaluări birocratice, bife într-o listă.

(4) Stakeholderii români implicați în proiecte consideră doar outputs (rezultate de producție), nu și outcomes (rezultate de impact):  am instruit „n” șomeri,  am înființat „n” firme, am împărțit „n”  broșuri. Am plantat „n” copaci, și ghici cine-i va uda după aceea?…Nimeni…se vor usca.  Proiecte de carton…

 P.S. (tangențial) Văd că politicienii au început să iasă timid în campania electorală, ca melcii după ploaie, după ce au dormit patru ani la umbra funcțiilor lor călduțe.  Iar bannerele palide sau negativ-naive împrăștiate peste tot sunt un adevărat deliciu, o colecție de „așa nu”…. La așa politicieni de elită, așa comunicatori…

Anunțuri