(Am tras aceste concluzii în urma convorbirilor informale cu mai mulți expați din Statele Unite și Canada).

Într-un radiografie improvizată, să vedem ce îl întâmpină pe emigrantul care zboară spre celălalt continent, cu speranța de vindecare a tuturor frustrărilor cu care a plecat din România :). Primul lucru care i se întâmplă pe pământ american este să i se ardă definitiv aripile: visarea nu face parte din ingredientele junglei americane, care este guvernată de câteva legi aspre și clare. Prima lege (o supralege) spune că angajatorul este suveran (angajatul nu are prea multe drepturi, ceea ce face ca mediul profesional să fie solicitant). Celelalte legi se referă la acțiuni și evaluări/recrutări în plan profesional. Legea pragmatismului spune că se întreprind doar acțiuni care au un rezultat palpabil, cuantificabil (această lege acționează și în planul comunicării, simplificând-o de volumul obositor din culturile latine, dar făcând-o în același timp lineară, lipsită de fantezie și strălucire). Legea beneficiului material spune că se vor continua doar acele acțiuni și proiecte care produc bani sau alte avantaje cu impact tot material în final (aceasta face ca orice inițiativă să fie judecată în termeni de eficiență). Legea competiției interne spune că se va da câștig de cauză celui care oferă un avantaj, indiferent în ce condiții (această lege dă la o parte considerentele morale care încă există în culturile europene: de exemplu, preferința pentru un angajat care a adus servicii în trecut organizației, sau promovarea după experiență/competență). În fine, legea exclusivismului spune că tot ce este din afara Americii nu este valid: titluri universitare, studii, experiență profesională ș.a., astfel încât ”you don’t have American experience” devine argumentul suprem de respingere a unui candidat la un job. Deci, prin emigrare, “punct și  de la capăt” se pune nu doar pe drumul profesional, ci și pe drumul educațional (ceea ce este de multe ori o lovitură…). Iar legea care pune capac la toate este aceea care spune că… nu există alte legi. O funcționare exasperant de simplă!

De ce, atunci, ar rămâne un emigrant să facă față la tabloul acesta, care cere uneori o redefinire profesională totală și o ascuțire la maxim a simțurilor de luptă? Dintr-unul din următoarele motive: (a) nu are la ce să se întoarcă (nu a lăsat în România nici o realizare, este destul de tânăr și preferă libertatea și provocarea); (b) preferă jungla americană în locul imaginii negre pe care și-a construit-o despre România; (c) nu respinge total România, dar crede că oportunitățile pe care le poate avea în America sunt mai bune; (d) nu crede că are prea multe șanse pe pământ american, dar se sacrifică conștient pentru a crea copiilor o viață mai bună.

Există, totuși, și elemente pe care se poate baza un emigrant român în America? Care sunt rețetele de supraviețuire? Nu sunt multe, dar există, firește…

 

Anunțuri