S-a vorbit ani de zile, în familiile care aveau legături cu diaspora, despre ceea ce câștigă un emigrant român în America. În zona câștigurilor, domină o conspirație a tăcerii (alimentată de diaspora românească). Aceștia vorbesc prea puțin despre minusurile mediului social adoptiv (asigurarea medicală exorbitantă, de exemplu, și despre serviciile medicale care lasă de dorit în unele cazuri…) și, pe de altă parte, nici despre greutățile materiale și psihologice cu care s-au confruntat în procesul de adaptare la noua țară. 

În loc de asta, în primii ani ai „exodului” către  afara țării, rețelele informale erau intoxicate cu beneficiile pe care le aveau cei plecați…de la cardurile de credit, la ”frigiderele pline” și la confortul material al locuinței (fixismul românului mort de foame și de frig în comunism, fixism care în țară a avut ca efect consumerismul exagerat manifestat până spre 2008). O singură categorie de emigranți a avut de câștigat la toate capitolele: cei mediocri, care nu aveau realizări în țară și nu aveau nimic de pierdut – iar mediul american are această funcție, de a-i face pe mediocri să se simtă bine, prin încorporarea în scheme sociale și culturale foarte accesibile…

 Revenind, ce pierde (în general) românul care pleacă de acum încolo în America?…

–            Mâncarea sănătoasă din România. Dacă cineva ar spune în România că mâncarea unei țări poate  îmbolnăvi, nu ar fi crezut pe cuvânt…Piețele modeste și agricultura primitivă dar necontaminată (încă) din România, sunt o resursă importantă pentru sănătate. Cei care ajung în America ar trebui să se gândească ironic, atunci când simpaticul cîinele polițist le va verifica bagajul, să le sugereze să fie controlați de fapt la plecare 🙂 să nu cumva să ia ceva din mâncarea lor, care ar contamina mâncarea din România :)…

–            O viață socială intensă care oferă resurse continue pentru dezvoltarea personală. Nici de importanța acestei trăsături nu își poate da seama cineva decât prin contrast cu mediul social rarefiat de la Washington. Fără îndoială că și acolo există comunități, rețele de prieteni și un mediu social preferențial care se poate crea – dar bazinul de selecție este mult mai redus decât în România, iar distanțele mari pe care se desfășoară viața reduc frecvența contactelor.

–            Mediul de acasă dezideologizat. Comunismul nu a impregnat atât de mult sufletul românesc cât au vrut să creadă unii intelectuali – a impregnat cel mult rețeaua formală de expresie, și a obturat dezvoltarea unor domenii ale educației și științei (umaniste și sociale, în special). Dar acum generațiile contaminate de limbajul de lemn au apus – astfel încât nici măcar mediul politic, segmentul cel mai puțin evoluat în prezent, nu mai înregistrează urme ale limbajului sau practicilor din comunism. În schimb, în Statele Unite, impresia creată este a unei alte ideologii. Pentru că modelul american al „democrației”, în plină criză acum, este la fel de rupt de realitate și de stereotip ca orice altă ideologie în declin. 

–            Confort aproape egal cu cel occidental, în orașele mari. Orașele mari din România au o infrastructură și condiții de locuit care pot rivaliza cu unele țări europene. Iar comerțul și facilitățile sunt, cu balcanismul de rigoare al prestatorilor de servicii, mai friendly.

–            Oportunitățile unei piețe încă în formare. Aceasta este mai valabil pentru investitori și pentru cei cărora le plac afacerile…însă mediul încă promite, piața este în creștere și atractivă pentru toți oamenii cu idei. E adevărat că birocrația este insuportabilă, iar criza și instabilitatea nu aduc nimic bun. Totuși, pentru cei care știu să se poziționeze, criza reprezintă o oportunitate, nu un obstacol.

(Evident, pe lângă pierderi, există și aspecte care se câștigă – un mediu mai civilizat la suprafață, sau posibilitatea unor câștiguri foarte mari, sau – în comunicare – existența unui mediu social și profesional educat pentru această funcție).

Anunțuri