După ce am văzut ce pierde românul în America, să vedem și ce câștigă…pentru ce este prețuit, mai precis.

Între domenii, românii sunt prețuiți pentru competențele tehnice (științele exacte și informatica reprezintă puncte tari ale sistemului universitar românesc, astfel încât emigranții specializați sunt valorizați). Științele sociale, dimpotrivă, sunt în urmă, iar ocupațiile din acest domeniu (inclusiv economie și marketing) au nevoie de educație suplimentară și adaptare la un sistem profesional mai avansat.

Ca angajat, românul este prețuit de managerii americani, pentru că este obișnuit să consume mai puține resurse în cadrul proiectelor. Raportul beneficiu/cost investit este mai mic în cazul românilor (obișnuiți să optimizeze acest raport că doar vin dintr-o țară în care de multe ori resursele pentru investit lipsesc). În al doilea rând,  este mai ușor de motivat decât americanii: raportul subiectiv beneficiu/efort depus devine repede pozitiv (se mulțumește cu mai puțin).

Tot pentru manageri și colegi, românul este prețuit prin disponibilitatea de muncă. Pentru că nu are un statut consolidat, este gata să depună un  efort mai mare și să vină cu soluții noi și chiar cu inovații. Nu în ultimul rând, este prețuit pentru entuziasmul cu care participă într-un colectiv și care restabilește echilibrul și provocarea, comparativ cu blazarea și detașarea băștinașilor. Așadar, întotdeauna există deschidere și disponibilitate pentru emigranții europeni, și indulgența necesară (atât de atractivă pentru români).

Nu în ultimul rând, românii sunt prețuiți din motive ușor rasiste. Înainte de a pleca la bursă, o colegă mi-a spus, cu un realism ușor blazat: ești europeană și ești albă, deci nu o să ai probleme la Washington. După ce am cunoscut orașul și ierarhia neoficială a raselor din Statele Unite, am înțeles avantajul. Creolii și cei de culoare sunt ”rase inferioare” (cu comportamente care întăresc acest statut), oricâte declarații și demonstrații de egalitate și integrare s-ar face. În cazul populației de culoare, decadele de antagonism față de albi par a se fi fixat în ADN (transmit în mod inconștient mesaje privind starea de victimă și complexul de inferioritate), astfel încât reconcilierea și comunicarea liberă de resentimente cu rasa albă este imposibilă.

 

 

Anunțuri