Cu două săptămâni în urmă, vorbeam la „Ora de știri” despre importanța comportamentului excepțional pe timp de criză, dar și despre importanța crescândă a excepționalului (și a extraordinarului, adaug acum) în viitor.

Etimologia ambelor cuvinte sugerează o abatere de la regulă sau de la medie, o excepție de la regula statistică (excepțional) respectiv o ieșire din obișnuit (extraordinar) dar, treptat, ambele au căpătat sensul de superlativ. Excepțional și extraordinar sunt calificative sau adjective care indică performanța (deci, nivelul superior al abaterii de la medie). Viitorul, însă, va fi martorul întoarcerii acestor termeni la sensul originar – pentru că instanțele de validare și criteriile de definire a performanței s-au diversificat atât de mult (și s-au polarizat, uneori) încât se mai poate spune doar dacă un anumit comportament este ieșit din comun sau nu. Mai mult, regulile sunt într-o schimbare profundă, astfel încât regularitățile unora pot să pară excepții altora. Și așa mai departe, o ceață groasă…

Însă nu acesta este miezul reflecției cu privire la condiția excepționalului și extraordinarului. Majoritatea oamenilor își duc viața considerând a priori că atât ei, cât și cei din imediata lor proximitate sunt „oameni obișnuiți”. Practic, extrapolînd o limitare proprie, oamenii ajung să limiteze din oficiu și pe alții. Și, cum limitele de acest gen sunt tranzitive, efectul este o egalizare și o „banalizare” unanimă a condiției umane. Acestea fac pe de o parte ca „excepționalul” ca trăsătură definitorie a existenței (putem să ne amintim aici de „existența tragică” a lui D.D. Roșca, de asemenea o stare de spirit excepțională), să fie greu de afirmat (pentru că nu există receptori să îl legitimeze…) dar și ca performanța, consecința excepționalului, să fie negată și descurajată din start pentru că…dacă „n” oameni nu au putut (sau nu au vrut, mai degrabă) de ce ar putea al „n+1″lea…

Contrar credinței „populare”, comportamentul excepțional nu este efectul exclusiv al înzestrării cu talente sau al cultivării unor abilități rare. Ca multe alte lucruri importante în viață, comportamentele sau condiția generală a cuiva sunt consecința unei alegeri interioare. O alegere adeseori inconștientă, dar care atrage, determină, provoacă celelalte „întâmplări” care par predestinate și care duc la manifestarea în planul realității. Revenind la excepțional, dacă măcar un sfert din oamenii dintr-o colectivitate ar gândi despre ei înșiși că sunt excepționali și extraordinari și s-a comporta coerent cu acest gând, colectivitatea aceea ar face un salt pe mai multe niveluri. Deocamdată, întrucât conduita excepțională pare a fi cu mult în afara gândurilor exprimate în spațiul public, ea rămâne o opțiune individuală, doar a celor care au curajul să și-o asume.

Anunțuri