“The Fifth Discipline – The Art and Practice of the Learning Organization” de Peter Senge se compară, ca ecou și impact, cu alte cărți intrate în istoria comunicării organizaționale, precum “In search of excellence” de Peters și Waterman, sau „The Emotional Intelligence”, de Goleman. Era timpul ca această carte – pilon pentru practica organizațională actuală să fie tradusă în românește (la editura Busines Tech, se poate găsi în librării).

Cartea este scrisă într-un stil seducător, alert, care demontează o bună parte din stereotipurile și modelele funcționale tradiționale apte pentru anii ’80-90, introducând în schimb o serie de noțiuni și concepte utile pentru practica „anilor tulburi” care au venit atât de abrupt la începutul mileniului XXI. Exemplele sunt puține și inteligibile, astfel încât cititorul neinformat despre specificul mediului de afaceri american, precum și cel nu foarte avansat în studiul organizațiilor pot să înțeleagă și să asimileze cu ușurință.

Care sunt cele cinci “discipline” necesare cuiva care își propune să construiască o “Organizație care învață”? Ele sunt totodată cele cinci căi pe care un lider transformațional trebuie să le urmeze pentru a atinge scopul dorit: măiestria personală, eliminarea modelelor mentale sau a clișeelor, viziunea împărtășită, învățarea de echipă. A cincea disciplină, chiar dacă pare (la prima vedere) de mai mică importanță decât celelalte, este gândirea de ansamblu (sistemică) – și doar cei care au o experiență managerială în spate pot să înțeleagă importanța unei asemenea gândiri. Fundamentul acestei gândiri este viziunea ca stare generatoare de realitate, dar la fel de importantă este perspectiva integratoare (combinarea unor bucăți de “puzzle” într-un model care se poate vedea doar de la “înălțime”). Și, în continuare logică, teoria sistemelor, deloc depășită dacă este așezată într-un context nou, oferă suficiente resurse pentru o interpretare creativă a situațiilor.

Fiecare disciplină are regulile ei “artistice” și dificultățile inerente. Mai mult decât atât, un context cum este cel românesc actual pune piedici destul de mari pentru orice încercare de a actualiza acest model. Însă, pentru cei câțiva aleși care vor fi lideri – care nu se văd prea mult în planul public actual și care au acumulat abilitățile necesare pentru a realiza cele cinci discipline într-o societate a viitorului – transformarea poate să înceapă. Ei vor atinge arta de a vedea atât “pădurea” cât și “copacii”…

Anunțuri