Acum un an, la întoarcerea dintr-o călătorie care mi-a schimbat istoria personală – călătoria în Statele Unite – răsuflam ușurată regăsind hipermarketurile, supermarketurile și intimele magazine de cartier, în care supraviețuiește încă micul comerț. Aveam nevoie să regăsesc marketingul prietenos din aceste magazine, vânzarea „la bucată” (inclusiv la medicamentele din farmacii), produsele din galantare „pe gustate” sau promoțiile de la fiecare colț de raft din hipermarketuri, în weed-end.

În scurta mea călătorie pe alt continent, observasem că acolo totul este conceput pe scară largă și, în țara marketingului, nimeni nu se obosea să ofere posibilitatea adaptării coșului de cumpărături la nevoi. Nu avea sens să le explici, în impersonalul supermarket din Arlington, că mai stai doar câteva zile și nu ai timp să mănânci un carton de 10 iaurturi sau 1 kg de înghețată. Era clar că nu numai societatea americană, dar și marketingul american atinsese vârsta a treia și nu mai demonstra nici o disponibilitate de adaptare.

Pe de altă parte, marketingul românesc atinge uneori și o altă extremă, pe cea agresivă. Aici includ contractele încheiate prin telefon (de către firmele de internet sau telefonie) înainte ca un potențial  client să își dea acordul (pune o întrebare sau cere lămuriri), contractele în care clientul este mințit sau se omit unele prevederi – și, nu în ultimul rând, politica vânării clientului prin toate numerele de telefon în numele „prezentării ofertei noastre”. În special presarea potențialului client cu telefoane a atins o agresivitate greu de imaginat. Telefonul poate suna oricând, în ședințe, în meetinguri, în perioade de lucru, la 20,00 seara în ziua de vineri, considerându-se a priori că interlocutorul ar fi interesat de ofertă.

Iar această limită a agresivității a fost depășită pentru că sistemul de justiție este atât de prost organizat, încât drepturile clienților (sau ale oamenilor agresați cu oferte) nu sunt protejate de nimeni. Posibilitatea ca unui client cu o nemulțumire sau un solicitant oarecare să i se facă dreptate rapid, fără birocrație sau pierdere de timp și nervi, este aproape nulă. Și atunci?…Supremația este a celor care își iau singuri drepturi și profită la maxim de lenea unor instanțe care ar trebui să aplice legea.

Anunțuri