Scriam, în episodul anterior, despre „jungla energetică” şi despre formele variate în care oamenii caută să se hrănească cu energie. La vârsta primei tinereţi,  cele mai dese forme de schimb de energie sunt relaţiile sociale cu grupuri secundare (grupurile de peers) şi relaţiile de cuplu (în care, în majoritatea cazurilor, transferul se face dinspre feminin spre masculin). Aici, lucrurile sunt simple pentru că nivelul bazal de energie este încă ridicat şi, în majoritatea cazurilor, nu există dezechilibre fundamentale – prin urmare, avem de-a face cu un transfer „soft” şi adesea nesesizabil.

Începând cu vârsta celei de-a doua tinereţi (după 30 de ani) lucrurile se complică, mai ales prin apariţia în peisaj a diverselor persoane, din familie sau din mediul apropiat, care solicită un transfer de energie din partea adulţilor (copii şi, în unele cazuri, părinţi sau fraţi). Dezechilibrele energetice se fac simţite, uneori obiectiv (şi determină consultaţii medicale sau neconvenţionale), alteori subtil şi insesizabil. Cert este că practicile de schimb energetic se intensifică la această vârstă, iar „depozitul de iubire” este intens solicitat. În acest punct, ar merita o discuţie despre „legitimitatea transferului” – sau cine este „în drept” să ceară energie de la cine…(dar despre aceasta, într- o postare viitoare).

Cum recunoaştem pe cei care au nevoie de energie? Destul de uşor, prin comportamentul social. Sunt, pe de o parte, persoanele care sunt cunoscute drept „cauzatoare de probleme”, turbulenţii, cei care intră mereu în încurcături sau au mereu probleme existenţiale şi/sau psihologice, cei care vor să fie mereu în centru atenţiei etc.  Pe de altă parte, sunt şi „răniţii cuminţi”, cei care îşi ascund traumele şi, mizând pe cartea integrării familiale şi sociale normale, caută reţete energetice „secrete”. Acest tip de „prădător energetic” este mai greu de sesizat, mai ales pentru că va adopta o strategie de consens relaţional şi se va ascunde sub masca „prieteniei”, „iubirii”, a unei oportunităţi profesionale nemaipomenite ş.a. În fine, mai sunt persoanele care, după o perioadă de prosperitate şi echilibru, trec prin situaţii grele şi îşi schimbă brusc tiparul relaţiilor familiale şi sociale.

Din enumerarea de mai sus se poate presupune, în mod greşit, că sfera „căutătorilor de energie” (cel puţin, a primelor două categorii) se suprapune cu sfera celor care suferă de diverse psihopatologii (personalitate accentuată, borderline, ADHD) – dar ar fi greşit. Deşi cele două mulţimi se intersectează, sfera căutătorilor de energie este mult mai largă. Există foarte mulţi oameni  care fac parte din ea şi nu ar putea fi diagnosticaţi în nici un fel, ci cel mult caracterizaţi cu anumite trăsături psihologice (care nu ar servi prea mult la gestionarea situaţiilor întâlnite efectiv în terenul existenţei).  (Va urma)

Anunțuri