Alaltăieri (pe 20 iulie) când se împlineau 44 de ani de la primii pași ai lui Neil Armstrong pe Lună, am revăzut la TVR1 filmul Apollo 13. Ecranizarea din 1995 a romanului Lost Moon, scris de Jim Lovell (comandantul misiunii Apollo 13) și de Jeffrey Kluger, l-a avut pe Tom Hanks in rolul principal. O explozie la unul din rezervoarele de oxigen îi obligă pe cei 3 cosmonauți să anuleze ținta finală a zborului (Luna) și să caute împreună cu centrul de control soluții neconvenționale de supraviețuire și de întoarcere acasă. Filmul prezintă toate fazele de evoluție și management ale unei crize, și poate fi folosit chiar ca material didactic .

Dincolo de impactul crizelor asupra notorietății și reputației (misiunea a fost caracterizată în final ca „un succes dintr-un eșec”) filmul este demn de remarcat prin mai multe aspecte. Mai întâi, prin demonstrarea rolului creativității în gestionarea dezastrelor în special și a resurselor în general. Creativitatea nu este, așa cum se face confuzie adesea, doar o exploatare în comun a anumitor resurse sau o reinterpretare a unui repertoriu cunoscut și comun cu alții. Creativitatea este capacitatea de a da o altă utilitate unor resurse, de a inventa sau descoperi resurse noi sau de a obține rezultate inovatoare la folosirea acestor resurse. Așadar, nu se leagă doar de activitatea de scris (cum tind să creadă experții în publicitate…), ci se referă la toate sectoarele vieții.

Un al doilea aspect se referă la modalitățile de a câștiga atenția audiențelor și de a o menține. Un detaliu nu foarte subliniat în film se referea la faptul că nici o televiziune nu preluase transmisia realizată de cosmonauți din spațiu, pe motivul că „aselenizarea a devenit banală”. În schimb, odată criza declanșată, lumina reflectoarelor s-a întors brusc către protagoniștii scenei. Deci, o lege recentă și crudă a spațiului public spune că nu contează ce nivel de performanță are cineva, trebuie să iasă în evidență printr-un context sau eveniment excepțional.

Și în fine, al treilea aspect este cel mai de profunzime și se referă la perfecțiunea planului lui Dumnezeu. Ken Mattingly, care ar fi trebuit să facă parte din echipajul inițial ca pilot al modulului de comandă, a fost expus la virusul rubeolei și a fost înlocuit (a ajuns ulterior pe Lună, cu o altă misiune). În timpul crizei, Mattingly a fost unul din cei mai activi oameni de la sol în aducerea „naufragiaților spațiali” înapoi. Așadar, iată cum o pierdere poate deveni un câștig, dacă se schimbă contextul. Coordonarea spontană cu fostul coechipier lăsat la sol și perseverența acestuia s-au dovedit unul din factorii importanți ai salvării. Nimic nu e întâmplător, totul are un loc în planul de devenire al lumii.

Anunțuri