Într-o convorbire recentă, o minte tânără și neliniștită m-a provocat să vorbesc despre destin și liber arbitru. O concepție răspândită este aceea că există un „destin”, o predestinare în viața fiecărui om, că anumite întâmplări (și în special, încercările) sunt trimise de Cel de Sus (sau de către Univers, pentru liberii cugetători) pentru un motiv care este cunoscut doar în planul divin.  Această credință este foarte comodă pentru că în acest mod omul poate invoca „destinul” pentru a se prevala de imposibilitatea de a face ceva într-un moment sau altul, sau pentru a se complace in starea de victimă.

Dar cum ar fi dacă omul și-ar asuma responsabilitatea integrală pentru ceea ce se întâmplă în viața lui?…Primul nivel de interpretare al responsabilității integrale este acela că, dacă nu este liber în a alege ce i se întâmplă în viață, omul este întotdeauna liber să aleagă răspunsul și atitudinea pe care le adoptă în urma a ce i se întâmplă. Iar acestea sunt o expresie clară a nivelului lui spiritual…Nenumărate cazuri de situații limită au primit răspunsuri creative, iar oamenii respectivi s-au reinventat sau au găsit soluții neașteptate.

Al doilea nivel de interpretare al responsabilității integrale, mai profund decât primul, este cel în care omul își asumă responsabilitatea pentru absolut tot ce i se întâmplă, chiar și pentru accidente, boli incurabile, boli sau nefericiri ale celor dragi, pierderi nedrepte ș.a. De ce să își asume un om responsabilitatea pentru ceva accidental – sau pentru ceva ce s-a întâmplat unui apropiat?…aparent, nu a avut nici o influență și nu are nici un control asupra a ce se întâmplă. Unul dintre răspunsurile la această întrebare este că Dumnezeu trimite toate sufletele pe lume pregătite pentru a face față tuturor situațiilor complicate care apar (pe care, de fapt, le-au acceptat înaintea venirii lor pe lume…). Un alt posibil răspuns spune că oamenii atrag și materializează în viața lor situațiile și oamenii care corespund gândurilor și atitudinilor lor. Prin urmare, întâmplările neprevăzute, pierderile și încercările vin ca o consecință…Iar un al treilea posibil răspuns este că nimic din ce apare în viața unui om (inclusiv problemele altora) nu apare fără rost, ci face parte din planul lui Dumnezeu și, dacă se arată cuiva și îl afectează, este fie un mesaj, fie o lecție și un prilej de creștere…

 (Din ceea ce văd în planul public, încă nu se poartă nici măcar legea responsabilității simple – mereu, altul sau eventual o întreagă categorie de oameni, de animale sau de instituții sunt de vină pentru ceea ce oamenii își fac singuri – darămite de responsabilitatea spirituală, ce să mai vorbim…)

Anunțuri