Trecură anii, ca nori lungi pe șesuri..Situația în familia din casa de pe deal se schimbase destul de mult. Fostul frate mijlociu-devenit-cel mare (laptopul negru) îmbătrâni și începu să se miște din ce în ce mai încet. Totuși, funcționa, în ciuda faptului că mâinile și picioarele aveau porțiuni întregi amorțite, și avea frecvent pusee de hipertensiune. Eh, ce scurtă e viața calculatoarelor, gândea prietena cu nostalgie, admirând încăpățânarea cu care se agăța de viață și faptul că, dintre toate sufletele electronice din casă, încă avea cea mai bună conexiune cu lumea din afară.  Fostul frate cel mic-devenit-mijlociu (notebook-ul vișiniu) resimți probleme timpurii de sănătate, datorită deselor călătorii pe care le făcu în străinătate și mai ales în urma unui atac terorist căruia îi căzu pradă în mijlocul capitalei americane, Washington DC. În urma acestui atac, nu mai putu folosi jumătatea inferioară a piciorului drept. După ce, timp de luni de zile, prietena crezu că nu mai este nimic de făcut cu el, niște doctori ocazionali care trecură prin peisaj îi arătară unde poate găsi un cadru de aluminiu pe care calculatoarele se pot sprijini în asemenea situație.  Minunat! Fratele vișiniu intră din nou în uz, mai ales de când manifestă și o toleranță neașteptată pentru un instrument dificil, prin care i se făcea conexiunea cu oceanul universal de informații.

În ceea ce-l privește pe fratele cel mic, un notebook roșu, fu foarte sprinten și productiv timp de doi ani, exceptând faptul că luni de zile refuză legătura cu lumea – ce-i drept, nimeni nu insistă în acest sens, mai ales în urma experiențelor nefericite ale celorlalți frați. Mai exista în casă o verișoară a lor, o tabletă simpatică ce fusese adoptată de curând, și care dovedi probleme emoționale persistente în urma unui mic accident pe care prietena i-l provocă fără să vrea. Se dovedi curând că tableta nu mai putea,  deși de-abia la vârsta copilăriei, să acceseze energia vitală. Situația era destul de gravă, fu internată mai multe săptămâni într-un spital și se făcu o operație de transplant de esofag care se vindecă rapid, însă în scurt timp cordonul ei ombilical-energetic se defectă. Se cumpără altul, care în mod paranormal se defectă și el! Atunci prietena găsi o formulă originală: tableta se hrănea prin intermediul verilor ei, care se alimentau normal, de la priză. Nu era o soluție ideală (însemna să se resemneze cu toții că aveau de-a face cu o personalitate de tip borderline…) dar era o soluție practică. Și așa, situația pluti timp de luni de zile…

Anunțuri