Inițial, mă gândisem ca titlul acestei postări să fie Managementul talentului, la fel ca titlul răsunător al unui curs propus de curând de un coleg de-al meu la masteratul de Resurse Umane. Pe măsură ce schițam mental postarea, mi-am dat seama că titlul nu era cel mai potrivit. Managementul este o știință și un arsenal de instrumente, și poate fi învățat la școală, chiar dacă rețeta succesului unui manager cuprinde și suflet și spirit, pe lângă tehnică. În timp ce talentul este inefabil…este acel aur pe care mentorii și antrenorii (Profesorii…) se străduiesc să îl descopere și să îl scoată la lumină din sufletul unor oameni în formare. Și, cum scoaterea la iveală acestui aur simbolic este plină de rătăciri și capcane și se poate face doar cu dragoste și vocație, sintagma Managementul talentului ar trebui folosită cu prudență. Expresia promite unor oameni tineri că abilitățile și resursele lor rare ar putea fi valorificate și aduse la stadiul de bijuterie slefuită de către psihologii/mentorii care acționează într-un cadru organizațional cu anumite trăsături. Or, experiența de mentor arată că procesul de afirmare al unui talent nu poate fi planificat și cuantificat, pentru că este în primul rând un proces de evoluție spirituală. În cursul acestui proces, schimbarea este atât de mare, încât putem vorbi de transformare mai degrabă decât de evoluție. Iar săpăturile în căutarea unui talent înseamnă căutarea și șlefuirea de pietre prețioase, în general. Astfel, cineva poate să creadă că a identificat o mină de lapis-lazuli dar, după ani de eforturi, se dovedește că a găsit de fapt safire sau diamante.

Transferându-ne în plan colectiv, există și un fenomen de rezonanță și de amplificare a manifestării talentelor, pe care unele cadre organizaționale cu totul speciale reușesc să îl creeze. Totodată însă, putem sublinia că procesul este individual (fiecare are drumul lui…) iar mentoratul se realizează într-o formulă micro (mai degrabă în relație unu-la-unu sau în grupuri mici).

Acestea sunt două fațete ale problemei. O a treia fațetă vorbește despre munca pe care o face un om cu el însuși. Multiplicarea talentelor  devine în acest caz  o alchimie internă în care aurul interior se multiplică și se metamorfozează totodată în mai multe forme de manifestare. Cum de știi să faci și asta? Știai că ai și acest talent?... Partea frumoasă a caruselului amețitor în care se învârte satul planetar actual este că permite o succesiune rapidă a contextelor de manifestare, în care abilitățile și talentele individuale se pot recompune și actualiza cu o mare variabilitate. În acest spectacol universal, Dumnezeu oferă tuturor posibilitatea nu numai de a multiplica talanții cantitativ (exploatarea, afirmarea și șlefuirea unui singur talent), ci și calitativ (descoperirea unor talente noi într-un singur individ – talente care nu ar fi fost necesare în alte contexte sociale). Totodată, această libertate oferă unui individ și posibilitatea de a-și reconfigura identitatea și de a se descoperi pe sine, prin talentele pe care le manifestă. (Așadar, există și avantaje în timpurile frământate și amestecate pe care le trăim :).)

Anunțuri