Scriind titlul postării, am avut (din nou) impulsul de a scrie un alt cuvânt în titlu,  inconștiența colectivă în loc de inteligența colectivă. De data aceasta, sintagma ar fi avut sens, pentru că putem vorbi atât de una, cât și de alta, în epoca actuală – care este o epocă a mediocrității. Nici unul din numele care se vehiculează acum în plan politic sau cultural, sau care se află în prim-planul atenției mediatice, nu va rămâne în istorie. Epoca actuală nu este una a elitelor, a vizionarilor, a liderilor – este o epocă în care tehnicianul, administratorul, managerul modest (și care adesea pot fi vizibili conducând structuri importante) sunt tipurile sociale cele mai inofensive. Partea gri a tipologiei este destul de tristă, mai ales că tot norul de tipuri umane plutește într-o atmosferă rarefiată, lipsită de consistență: oportunistul, oligarhul, afaceristul balcanic, executantul, omul-de-încredere, primitivul, interlopul în costum sau, mergând în partea mai neutră a spectrului, suficientul și individualistul mediocru. Ultimele două tipuri sunt foarte des întâlnite și se pot confunda, diferența între ele este probabil vârsta (suficientul  aparține generației X sau Y, în timp ce individualistul aparține noii generații Net). De asemenea, pentru că aparțin unor generații diferite, suficientul are o bază de educație mai solidă și este puțin mai responsabil decât mai tânărul individualist.

Dar nu despre tipuri de oameni voiam să vorbesc, cu toate că aceste tipuri au o influență decisivă în coagularea acestei epoci a mediocrității – pentru că urâțenia și micimea tabloului social și public actual sunt efectul direct al ochilor care îl privesc. Frumusețea și măreția unei construcții sociale nu se pot crea decât prin înălțimea și curățenia spiritului care le alimentează. Prin urmare, cine vrea vremuri noi, să schimbe modul în care privește și alimentează realitatea….

Să revenim, însă, la termenul inteligență colectivă și la utilizarea lui actuală. S-ar spune că un grup de oameni, atunci când își pune resursele de cunoaștere în comun, ar trebui să aibă un câștig (asta au susținut și entuziaștii rețelelor sociale online, la început). Dar, spre deosebire de folclor (în care mintea colectivă a satului selecta doar aspectele de valoare din creația colectivă), gura satului global actual funcționează după o logică opusă, colectând doar pseudo-informația lipsită de valoare. Vedem asta după râurile de inutilități care curg în orice loc se adună o serie de indivizi care vorbesc în public (fie că acest public este un canal media tradițional precum o televiziune, fie că este un Timeline de Facebook). Este o punere de resurse informaționale în comun din care ar trebui să rezulte o valoare adăugată, dar, în mod paradoxal, rezultă tot mediocritatea. Ce este de făcut? De așteptat să treacă valul…și, până atunci, valoarea este de găsit oriunde în afară de planul public și de siturile colective – fie ele reale sau online….

Anunțuri