În zgomotul insuportabil și inutil din spațiul public românesc își fac loc destul de rar perspectivele cu adevărat pragmatice – cele care vorbesc, „cu cărțile pe masă”, despre funcționalitatea și starea reală a sistemelor. Să le luăm pe rând, pentru a spune măcar câteva lucruri ignorate sistematic în discursul public. În urma acestei treceri în revistă, oricine s-ar întreba de ce a fost posibil un asemenea nivel de distrugere în România.

Mai întâi, cele două sisteme vitale pentru orice națiune, sănătatea și educația. În sistemul de sănătate orice român este obligat să investească un procent din salariu și se alege adesea doar cu câteva consultații de la medicul de familie (și acelea, de o calitate îndoielnică). Spitalele din România au devenit feude personale ale medicilor, astfel încât nimeni nu se poate interna fără cunoștințe. Se pot da multe exemple – oameni cu afecțiuni grave ignorați la urgențe și trimiși înapoi acasă, incompetenți care profesează (pentru că majoritatea celor competenți pleacă în străinătate) și (poate cel mai grav) dezumanizarea angajaților, care îi privesc pe pacienți cu indiferență, ca pe niște obiecte. Un alt efect pervers este transformarea spitalelor de stat în vaduri pentru cabinete și policlinici private. Astfel, unui pacient ajuns în spital i se spune în mod repetat că „resursa X nu este disponibilă și trebuie să vină la cabinetul privat al medicului”. Această stare de lucruri îi obligă pe foarte mulți să apeleze la sistemul privat paralel (și în care sunt aceiași medici, dar brusc mai competenți și mai amabili). Așadar, falimentul sistemului de sănătate se transformă în sistem de drenare a oilor bolnave către sistemul privat. Strigător la cer, dar nimeni nu vorbește despre asta – unii de frică, alții pentru că vor să își protejeze relațiile, iar alții pentru că au câștiguri directe. Shame on them….

Să continuăm. Sistemul de educație ar fi trebuit, în mod normal, să fie mult mai ușor de reformat. O scurgere lentă dar continuă a resurselor umane de valoare în afara sistemului, precum și o încremenire din ce în ce mai intensă în regulamente și proceduri au făcut ca orice reformă să fie imposibil de implementat. Trecerea așteptată de la paradigma veche (cu accente pe pedagogia clasică și acumularea liniară de conținut) înspre paradigma nouă (cu accent pe creșterea motivației de învățare, formarea competențelor și pe învățarea experiențială) s-a prelungit la nesfârșit, ducând la o demonetizare constantă a valorii educației în societate. Asaltul comunicării digitale, cu cortegiul său de consecințe, a intensificat acest proces de demonetizare, iar promovarea unor „modele” de succes social fără educație l-a desăvârșit. Scăderea cererii sociale de educație, pe fondul degringoladei de pe piața de muncă, a acționat ca o presiune asupra standardelor de calitate, atât la nivelul resurselor umane și a procesului de învățământ. ca și la nivelul cerințelor de promovabilitate sau de acces între trepte. Efectele acestea în cascadă, semnalate de specialiști de mai bine de un deceniu și jumătate, încep să producă o creștere catastrofală a numărului de analfabeți cu diplome de bacalaureat și chiar de facultate, a numărului de oameni care au abandonat școala sau au trecut foarte puțin prin ea, sau a numărului de oameni cu diplome „false”(care nu au acoperire cu competențe reale).

Dacă vrem să tragem linie și să vedem „ce am avut și ce am pierdut” în ultimii 25 de ani, putem spune că am câștigat (dacă se poate spune așa) un sistem privat de sănătate adaptat pieței (dar la care au acces doar oamenii cu anumit nivel financiar, în timp ce alții duc bolile pe picioare și mor cu zile în final). În educație, nu se poate vorbi de vreun câștig, pentru că sistemul privat de educație s-s dezvoltat încă timid și inegal, și nu a demonstrat o calitate omogenă, la o evaluare transversală sau longitudinală. Deși aparent nu are un impact direct asupra vieții oamenilor, pierderea pe toate nivelurile din sistemul de educație va afecta în timp toate celelelate sisteme din România, și în principal productivitatea și calitatea vieții.

Anunțuri