În logica manifestării omului pe scena vieţii, conexiunea se referă la legătura energetică creată între două fiinţe la nivel subtil şi în mod reciproc consimţit, prin care o fiinţă este „hrănită” cu energie de cealaltă fiinţă. Cu alte cuvinte, fiinţa care hrăneşte acceptă să fie, temporar, releul prin care vine energia de la Dumnezeu. Aşadar, conexiunea nu intră în categoria acelor fenomene de furt energetic (în acest din urmă caz legătura se creează pe nesimţite şi nu este conştientizată de partea vătămată). Spuneam, nu demult, că multe legături între rude şi prieteni funcţionează pe acest tipar împovărător, care nu ar trebui acceptat sau justificat de nimeni, nici măcar temporar.  Dar, revenind la conexiune, aceasta poate funcţiona, pe o perioadă limitată, într-o relaţie de creştere spirituală. De obicei, o conexiune se stabileşte mai rar între rude apropiate (şi în acele cazuri pot exista diferite modele de hrănire energetică, dar relaţiile de acel tip sunt mai complicate şi durează mai mult timp).  Aşadar, cum funcţionează şi care sunt semnele unei astfel de conexiuni? La nivel de relaţie, există o frecvenţă periodică a comunicării interpersonale (vizite, convorbiri, mesaje) iar durata comunicării este relativ lungă; există, în cele mai multe cazuri, şi dovezi de telepatie (mesaje mentale care au fost „receptate întocmai”) sau de comunicare fără cuvinte în mai multe probleme (anticipare de acţiuni, ş.a). De asemenea, beneficiarul conexiunii începe să facă progrese vizibile (succese profesionale, reuşită într-un domeniu care i se părea relativ greu, etc.). Bine, ar putea obiecta unii, dar care este diferenţa între acest tip de relaţie şi relaţia clasică de mentorat? Este o diferenţă clară, pentru că în acest caz putem vorbi de evoluţie pe planuri multiple (atât din sfera profesională, cât şi personală). Apoi, relaţia poate fi profesională, dar esenţa ei nu este profesională: sursa şi beneficiarul au o relaţie care este interumană în primul rând. Cu alte cuvinte, conexiunea acţionează ca un câmp de protecţie şi simultan de facilitare a dezvoltării beneficiarului.

De ce, însă, au apărut conexiunile de tipul acesta? Pentru că omenirea s-a depărtat din ce în ce mai mult de Dumnezeu şi, câtă vreme frecvenţa legăturilor directe cu Sursa scade, scade şi frecvenţa legăturilor posibile, ca şi cantitatea de energie primită de beneficiari. În aceste condiţii, aceştia din urmă se întorc către alţi agenţi, cu speranţa găsirii unei soluţii, chiar şi temporare. De ce sunt bune conexiunile (dacă sunt bune)? Pentru că permit o creştere a unei persoane, până în punctul în care se poate orienta singură către Sursă. Condiţiile de realizare ale unei conexiuni se referă, desigur, la volumul şi consistenţa depozitului de iubire al celui/celei care donează energie, pe parcursul acestei relaţii temporare, ca şi la legătura donatorului cu Sursa (care ar trebui să fie cel puţin stabilă, astfel încât şi releul să se poată reîncărca sau să aibă ce retransmite). Există, pe de altă parte, multe conexiuni aparente (care se pot confunda doar prin formă, nu şi prin rezultate).  În ce măsură o relaţie influenţează în bine evoluţia celeilalte persoane? Aceasta ar trebui să fie întrebarea şi testul final în orice relaţie, nu doar în cea de tip conexiune.

Anunțuri