Vorbeam, recent, despre mesaje şi experienţele inedite prin care sunt livrate destinatarului. O experienţă de acest gen am avut, de curând, când am cumpărat un pulover croşetat imaculat din bazarul de haine din cartier. Pe când îi dădeam banii şi îi spuneam că îmi pare bine că am găsit să cumpăr un articol de acest gen, vânzătoarea mi-a răspuns în surdină: De ce credeţi că l-am pus mai în spate? Nu oricine poartă alb…Pentru mine, mesajul reprezenta răspunsul la nedumeriri pe care le aveam de multă vreme, cu privire la compromisurile pe care le fac oamenii de dragul unor venituri comode sau mai mari decât media din segmentul economic respectiv. Şi da, un cuget curat şi o reputaţie imaculată sunt greu de câştigat şi de întreţinut. Dar mai greu decât procesul în sine probabil că este de luat decizia. Să porţi alb înseamnă, la un nivel de bază, să îţi asumi o existenţă care nu se câştigă prin păcate grele. Care sunt acelea? Nenumărate business-uri se clădesc pe misiuni organizaţionale gri sau negre, iar poziţiile celor care lucrează în interiorul lor nu sunt şi nu pot fi albe…(Dă exemple! mi-a cerut cineva de curând. Care e diferenţa dintre gri şi negru?)...Diferenţa este destul de simplă: misiunea organizaţiilor negre este în întregime dăunătoare (companii producătoare de ţigări, industria pornografiei şi a prostituţiei, cazinourile, jocurile de noroc, etc.) şi, prin desfiinţarea lor, societatea nu ar pierde nimic. În cazul misiunii organizaţiilor gri, există cel puţin o componentă pozitivă şi utilă societăţii, la care se mai adaugă, în plan secundar, şi componente negative (de exemplu,  favorizarea anumitor mărci şi influenţarea pieţei de către lanţurile gigantice de supermarketuri, promovarea mâncării şi băuturii nesănătoare în fast-food-uri, ş.a.). …Ştiţi, este greu de construit ceva în lumea de azi, îmi spunea încurcată, de curând, o persoană tânără care ştie ce părere am despre ocupaţia ei actuală. Mda, este greu, şi?! Asta nu poate fi o scuză pentru a lucra de partea celui negru. Posturile religioase – albe, gri sau negre-, lumânările aprinse şi slujbele urmărite la biserici nu pot răscumpăra un astfel de pact, câtă vreme este „în derulare”, ca să folosim un termen tehnic. …Dar iată că postarea a luat, din nou, o altă turnură decât cea pe care am intenţionat-o când am inceput să scriu articolul – aşa că mă opresc aici, deocamdată. (Noroc că inspiraţia care călăuzeşte acest blog este întotdeauna mai bună decât planul pe care îl face la început raţiunea :)).

Anunțuri