Eu atrag mereu ratați, iar tu atragi bărbați nedisponibili” îi spune o prietenă altei prietene, după ce s-au plâns reciproc că figurile de genul masculin care apar în viața lor prezintă, în ciuda variabilității individuale, aceeași trăsătură. În alt caz, un alt personaj feminin declară unei confidente: „Mătușa mea a observat că, de fapt, prietenii cu care veneam la ușa familiei mele erau, de faptacelași bărbat.” Legea atracției și lecția neînvățată din prima secvență au drept corespondent un cumul de lecții repetate identic, în a doua secvență. Semnificația secvențelor merge dincolo de observația de inspirație freudiană vehiculată de obicei, aceea că tiparul bărbatului/bărbaților importanți ca relație de cuplu pentru o femeie este asemănător cu percepția tatălui (și invers, în cazul bărbaților, că tiparul femeii/femeilor importante pentru un bărbat este asemănător cu percepția mamei). Diferența de perspectivă se situează la nivelul dinamismului individual, al recunoașterii faptului că orice individ (femeie sau bărbat) evoluează în timp, așadar și tiparul relațiilor sau al partenerilor de cuplu pe care îi întâlnește evoluează, chiar dacă o trăsătură dominantă sau alta se pot menține. Așadar, partenerul de cuplu va reprezenta întotdeauna, prin caracteristici și comportament, o oglindă a imperfecțiunilor și a lecțiilor neînvățate de actorul principal. Chiar și atunci când, aparent, relația se constituie ca o opoziție, lecția neînvățată se referă la o atitudine care nu a fost însușită și interiorizată, sau la un set de comportamente care trebuie perfecționate. De obicei, în momentul în care elevul învață lecția, presiunea dispare deodată și contextul se schimbă. Pe de altă parte, evoluția în timp și lucrul unui individ cu el însuși/ea însăși sunt vizibile la nivelul schimbărilor de variabile din ecuația aparent repetitivă a unei astfel de relații. („Nu ai înlocuit tiparul, dar ai făcut upgrade-uri” spune la un moment dat prietena din prima secvență, atunci când cealaltă îi spune că totuși multe aspecte s-au îmbunătățit în mod vizibil.) În fine, evoluția se mai poate vedea din rolul diferit pe care îl joacă anumiți actori-parteneri într-o asemenea succesiune repetitivă: unii par să fi venit ca să predea lecția respectivă (cu diferența că lecțiile de viață nu se învață la nivel cognitiv. ci la nivel de suflet, de aceea pot fi dureroase uneori…) iar alții par să fi venit ulterior ca să examineze: anume, ca apăsând pe coardele care erau sensibile altă dată, sau întinzând capcanele și ispitele care s-au dovedit a fi convingătoare cu alte ocazii, să verifice dacă lecția a fost bine fixată sau nu. În fine, după examen, în ipoteza în care a fost promovat, există două posibilități: sau relația se schimbă și se mută cu un registru mai sus, sau se rarefiază și se destramă, chiar…însă bogăția unui univers bazat pe legile atracției și manifestării, ca și frumusețea inepuizabilă a jocului oglindirilor reciproce, rămân pentru totdeauna aceleași.

Anunțuri