studenţi şi profesori


Proiectul nostru unic in peisajul academic românesc – unic mai ales prin forma de organizare şi prin calitate – a ajuns la a cincea ediţie (prima ediţie, inclusiv blogul, datează din 2007). Pentru că „patentul” de anul trecut (o „firmă” de dimensiuni mai mici, dar cu un control mai bun şi comunicare  uşor de realizat) a funcţionat mai bine decât varianta cu „dimensiuni mari” din anii 2008 şi 2009, păstrăm varianta cea mai eficientă (cea cu 45 de „angajaţi”). Nu este exclusă competiţia participanţilor sau concedierea…la fel ca într-o firmă reală. Atributele cerute sunt: apetitul pentru provocare, disponibilitatea pentru lucrul în echipă,  responsabilitatea. Pe lângă aceste trăsături, se cere „talent în comunicare” şi creativitate…aspecte care, fără îndoială, nu lipsesc în rândul studenţilor din anul I Comunicare şi Relaţii Publice. Rămâne să descoperim aceste talente :).

Reclame

Semnalele din mediu spun că s-a epuizat spaţiul Galei Absolvenţilor de anul acesta (vor mai fi, sper,  şi alte ediţii începând cu 2011).

Cu voia cititorilor, închei Gala cu un invitat supriză: eu însămi :). Zilele acestea,  încercând să fac selecţia obişnuită de primăvară în teancurile de lucrări şi dosare din biroul meu improvizat, am dat peste lucrarea cu care am absolvit Masteratul de Comunicare şi Relaţii Publice (cel pe care îl coordonez acum) în urmă cu zece ani, în februarie 2000. Răsfoind lucrarea, am urmărit nu neapărat rigoarea ştiinţifică sau articularea ideilor: este o lucrare care reflectă din plin perioada romantică a Facultăţii de Comunicare, atmosfera aceea efervescentă şi creativă care prevesteşte conturarea unui proiect remarcabil, aşa cum este ea astăzi. Iată un fragment care prezintă iniţiativele promoţionale ale studenţilor de anul I în toamna anului 1999:

Studenţii au realizat o serie de afişe plasate pe zidurile exterioare ale clădirii prin care atrăgeau atenţia asupra avantajelor oferite de Facultatea de Comunicare. Acestea, realizate în stil poetico-umoristic, au constituit o verigă de comunicare cu candidaţii potenţiali, pentru că transmiteau mesaje uşor de reţinut şi foloseau expresii semnificative pentru vârsta lor: „De ce un an pe bară/Şi să pierzi încă o vară? Dă la două facultăţi/Să nu crezi că tu nu poţi/Dă şi la Comunicare/Pentru că e cea mai tare!”. Un alt afiş, cu titlul „Anunţ matrimonial”: „Facultate tânără, de stat, acreditată şi frumoasă, cu reale perspective de reuşită, caut tânăr absolvent de liceu, potent intelectual, iniţiat în filosofie, în vederea stabilirii unei legături serioase şi de lungă durată.”

Ideea afişelor a avut şi un efect pervers: înscrierea la admitere a căpătat aspectul unui minirăzboi între echipele  facultăţilor din SNSPA. Celelalte echipe comentau din „off” şi acuzau echipa studenţilor de la Comunicare de „concurenţă neloială” pentru că nu îşi imaginaseră că este posibil genul acesta de marketing pentru servicii educaţionale. Însă perspectiva de marketing este perfect legitimă: într-o societate în care se dezvoltă economia de piaţă, universităţile nu pot supravieţui decât promovându-şi oferta de educaţie. Dinamica şi dezvoltarea lor ulterioară depind în mare măsură de reuşita acţiunii de promovare.

Anunţ pentru studenţi: au mai rămas câteva locuri la cursul în limba engleză Blog Communication in Contemporary Society. Cei interesaţi se pot înscrie la adresa diana.cismaru@comunicare.ro, în cursul acestei săptămâni. Se pot înscrie studenţi ai Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice (inclusiv specializarea psihologie) anul II, III sau master. Detalii despre curs am publicat pe blogul care va funcţiona ca suport didactic pe toată durata cursului.

Întrerup Gala Absolvenţilor cu un anunţ pentru anul I: astăzi se lansează, la cursul inaugural de Introducere în Teoria Organizaţiilor, proiectul Intelligent Communication 2010. Studenţii vor fi, pentru trei luni, „angajaţi” într-o firmă de exerciţiu care îi va ajuta să îşi dezvolte abilităţile profesionale şi de comunicare rezolvând sarcini asemănătoare celor dintr-o firmă reală de PR. Timpul a demonstrat că proiectul nostru ajută nu numai  la formarea studenţilor, ci şi la orientarea lor profesională: simularea situaţiilor îi ajută să îşi dea seama care este rolul în care se potrivesc cel mai bine. Pentru cei interesaţi, locurile disponibile sunt publicate aici. Succes întregii echipe din 2010!

Andrei Dospinescu face parte dintr-o altă generaţie „de aur”, definitorie pentru „adolescenţa” Facultăţii de Comunicare. Astăzi, el ne împărtăşeşte câteva amintiri din timpul facultăţii. În afară de amintirile paralele pe care mi le-a trezit relatarea lui, mi-a plăcut să urmăresc traseul emoţional care transpare în spatele traseului formativ. Aşadar, între ingredientele care definesc un absolvent de vârf al Facultăţii de Comunicare (şi îl diferenţiază de absolvenţii altor facultăţi :)), vom găsi negreşit şi unul aparte: căldura sufletească.

Ce înseamnă sa ai sentimentul apartenenţei la o comunitate? Probabil că nu stă în carnetul de student pe care îl primeşti în primul semestru,  poate într-o anumită masură stă într-un spaţiu fizic care în timp şi devine foarte familiar, cu săli de clasă şi locuri care capătă dimensiunea unor amintiri. Poate mai mult decât atât, o comunitate înseamnă un mod de a fi şi de gândi, iar modul acesta se învaţă. Prin urmare pentru mine Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice a fost un loc de formare. Sunt prea multe lucruri de spus, aşa că voi selecta câteva din memorie. Primul an, prezenţa inconfundabilă a domnului Frigoiu, prestanţa domnului Chiciudean, multe seminarii şi cursuri frumoase, colegi de care m-am simţit ataşat, cu care mă distram, cu care intram într-o competiţie reuşită care ne făcea mai buni. Îmi aduc aminte de clubul de dezbateri parlamentare, regionala de debate, discuţiile faine şi moţiunile serioase sau trăsnite. Al doilea an, deja mă simţeam integrat în comunitate, începeam să îmi dau seama ce aş vrea să fac. Tot selectiv, cursurile domnului Borţun, seriozitatea şi rigoarea domnului Iacob. Al treilea an, bursa Socrates la Perugia, unde am început să mă orientez pe direcţia pe care mă îndrept acum. Anul patru, licenţa şi  simularea Dacia 2003, în care am dormit cam trei ore pe noapte şi am vazut ce înseamnă gestionarea unei situaţii limită din perspectiva celulei de gestionare a crizei. După facultate am avut şansa să predau în aceleaşi săli de seminarii în care am stat ca student Este o experienţă mentală în primul rând, o experienţă cu o încărcătură simbolică deosebită. Am rămas cu amintiri deosebite şi am avut ocazia de a cunoaşte mai bine doi profesori dragi, Dumitru Iacob şi Diana Cismaru.

Andrei Dospinescu

Laura Nedea face parte dintr-o serie „de aur” care a absolvit Facultatea de Comunicare în 2003. După câţiva ani, ea a revenit pentru un master de Comunicare în Afaceri pe care l-a absolvit ieri. Susţinerea dizertaţiei a însemnat, şi pentru ea şi pentru coordonatoare, însuşirea unei lecţii amare: aceea că, oricât ai fi de bine pregătit uneori, nu te poţi feri de lovituri sub centură. Asta pentru că gândurile şi oamenii sunt dincolo de etichete

Am ales sa aprofundez subiectul diferenţelor de gen în stilurile de conducere pentru că mă interesa ce este dincolo de etichetă, această capcană fără de care cunoaşterea ar fi o experienţă mult mai dificilă şi care, în acelaşi timp, ne dirijează şi trunchiază cunoaşterea. Ce este mai simplu decât să spui ce este “masculin” şi ce este “feminin”? Iar la stiluri ne pricepem mai toţi, în conducere vorbim despre manageri autoritari şi manageri permisivi, conservatori sau inovatori şi facilitatea observaţiei empirice lasă senzaţia cunoaşterii. Stilul este o altă etichetă, un numitor comun de trăsături reduse la esenţial.  Dar ce realităţi au existat înainte de sinteză? Urma să aflu că, dacă acceptăm teza unui stil feminin sau masculin, eticheta înşală: nu înseamnă că stilul masculin va fi adoptat obligatoriu de un lider bărbat, sau stilul feminin de către o femeie. În caz că există un “stil de gen” pur şi nu formule complexe de trăsături de stil în leadership.

Substratul social al temei diferenţelor de gen îl conferă dinamica schimbărilor din planul real, dublat de fenomenul globalizării şi noile aspecte aduse în discuţie de acesta. Tema diferenţelor de gen prezintă interes pentru sociologie şi psihosociologie, antropologie şi studii culturale, economie şi management, comunicare organizaţională, fără să uităm valenţele militante ale studiilor asupra egalităţii de şansă. Prefer abordarea descriptivă şi nu pledoaria pentru drepturile egale şi performanţele femeilor lider, considerând că perspectiva sociologică şi studiul consecinţelor în planul comunicării oferă ocazia unor dezbateri cel puţin la fel de atrăgătoare şi utile.

Cercetarea practică a nuanţat şi mai mult concluziile: diferenţele de gen apar numai contextual, nu există o listă absolută a diferenţelor care să se confirme constant, iar cultura organizaţională şi mediul profesional pot fi mai influente decât experienţa socială anterioară sau cultura locală. A reieşit o relaţie specifică a femeilor cu autoritatea şi nevoia de control (un perceput vid de autoritate?) şi dificultatea liderilor bărbaţi de a delega, datorită unei viziuni particulare asupra responsabilităţii, dar altfel comunicarea, sprijinul, dezvoltarea, competenţa, obiectivitatea şi fair-play-ul devin norme care ghidează în aceeaşi măsură managerii moderni femei sau bărbaţi. Depăşind umbra prejudecăţilor sau a rolului de gen ca izvor de constrângeri, diferenţa de gen în leadership rămâne o oportunitate şi o sursă de inovaţie pentru organizaţii.

Laura Nedea

„Cuvintele atrag realul” devine în cursul acestei luni un blog colectiv! Momentul este foarte potrivit, pentru că există o serie de absolvenţi talentaţi pe cale să părăsească Facultatea de Comunicare, la finalul unor masterate. Blogul îşi propune să îi prezinte şi să îi promoveze, împreună cu urarea de „succes pe mai departe”. Pentru o perioadă, cititorii nu vor mai vedea perspectiva unui profesor, ci  rezultatele facultăţii, prin absolvenţii noştri. În cele din urmă, rezultatele vorbesc mai mult  decât oricare alte argumente despre măsura în care o facultate îşi realizează misiunea. Am invitat, în această „gală a absolvenţilor”, nu doar pe absolvenţii de anul acesta, ci şi absolvenţi din seriile trecute, cu care am păstrat legătura. Invit, în mod special, pe cei care au făcut parte din seriile anterioare ale proiectului Intelligent Communication. Este o experienţă din care vor câştiga şi participanţii şi cititorii. Revenim curând cu articole proaspete!

Pagina următoare »