Un caz rar de materializare a viziunilor este cel în care „totul stă împotrivă” sau, după un start promiţător, are loc o prăbuşire sau un lanţ de prăbuşiri. Este vorba de acele viziuni care constituie premiere (de exemplu, cazuri de boli nevindecabile care se vindecă până la urmă), pe care stadiul experienţei şi ştiinţei le contrazice (de exemplu, recuperări miraculoase din infirmităţi), sau pentru care aparent nu există resurse (exemplu, nevoia de fonduri exorbitante în cazul unor familii sărace). Numai că „viziunile rare” antrenează „resurse rare”, anume un complex de resurse din care banii constituie doar o mică parte. De exemplu, întorcându-ne la cazul bolilor, despre care vorbeam, familia constituie o resursă foarte importantă, de obicei minimalizată. În cazul în care familia unui bolnav incurabil este numeroasă, echilibrul psihic al membrilor se poate compensa reciproc, astfel încât să rezulte o stare de „optimism şi căutare” permanentă, iar pe fondul acestei căutări, să se găsească şi cărarea miraculoasă de vindecare. Am folosit expresia „cărare miraculoasă” pentru că acesta este consumul psihic cel mai important într-un proces de materializare a unei viziuni rare: undeva, în pădurea fermecată, există o cărare care duce la izvorul cu apa vie…dar drumul este neumblat, şi nimeni nu poate fi călăuză în locul celui care caută. De aceea, o experienţă de acest tip  are o valoare spirituală inestimabilă: provoacă o creştere de lideri sau, cu alte cuvinte, de călăuze…

Reclame

Metodele din postarea anterioară se limitau la cazul în care viziunea şi materializarea  se petrec în planul personal. Există însă cazuri în care materializarea viziunilor se produce prin compensare. De exemplu, copiii materializează uneori viziunile părinţilor – mă refer aici la acţiunile realizate de bună voie, nu la cele forţate (deşi adeseori părinţii au reflexul de a proiecta asupra copiilor visele lor nerealizate – tendinţă care le poate strivi personalitatea celor tineri). Alt exemplu este cel în care soţia materializează viziunile soţului (caz interesant, nu? pentru că, de obicei, în România, lucrurile se petrec invers 🙂 ). Sau, discipolul materializează viziunile maestrului, iar calitatea materializării întrece frecvent pe aceea a viziunii… Deci, privit la scară mai mare, materializarea are şi alte faţete, care din planul personal pot să nu fie vizibile.

O altă problemă care merită dezbătută este cea a tipului de alimentare a viziunilor: intensitatea şi constanţa alimentării cu energie mentală. Astfel, echilibrul alimentării şi consecvenţa par să fie caracteristicile cu cel mai mare impact. La polul opus, avem investiţia neuniformă (oscilaţia extrem de intensă, vibraţia accentuată, cu amplitudine mare, dar pe durată scurtă). Asemenea „descărcări” pot avea doar un rol de declanşator, cu condiţia să existe un „ciclu de continuare”, de amplitudine mai mică, dar constant şi continuu. Cine sunt actorii situaţi la cei doi poli? E firesc ca declanşarea neregulată să aparţină mai degrabă polului masculin („top managerii”, adeseori de genul masculin) iar declanşarea constantă să aparţină polului feminin („executivii”, adeseori de genul feminin). Şi iată-ne ,din nou, în faţa polarităţii între Yang şi Yin…