(În acest week-end trebuie să termin partea mea de cercetare din Discursul informaţional al televiziunii şi construirea spaţiului public…adică „Ştirile de televiziune în spaţiul virtual”. După cum mă aşteptam, una dintre ipoteze s-a confirmat deja, televiziunea nu este o sursă de ştiri pentru bloggeri…chiar şi pentru evenimentele care apar mai întâi la TV, ei preferă să culeagă informaţii suplimentare tot din spaţiul virtual. Una din raţiunile oricui de a fi prezent în blogosferă este de a-şi stabili o „ordine de zi” proprie, care foarte rar are legătură cu agenda media. Doar atunci când evenimentele sunt importante şi afectează viaţa tuturor membrilor comunităţii – cum ar fi summitul de săptămâna trecută – se reiau pe bloguri, dar sunt oricum interpretate într-o manieră personală. )

Din ce am prelucrat până acum a rezultat o diferenţă clară între două categorii de utilizatori:

Forumişti: vârsta medie mai ridicată (majoritatea între 35 şi 45 de ani), nivel mediu spre ridicat de instruire, activi (lucrează şi dispun de puţin timp liber), consumatori moderaţi de media virtuale (consumă în paralel Internet şi televiziune), cu familie proprie (au partener de cuplu şi unul/mai mulţi copii). Nivelul lor de informare pe probleme specifice ale vieţii publice este mediu (mai mult speculaţii), iar în legătură cu problemele de viaţă personală, experienţa proprie are prioritate în faţa informaţiei. Motivaţia pentru prezenţa pe forumuri are două aspecte principale: informarea pe cale neoficială cu privire la problemele personale care apar, şi relaţionarea cu alţi utilizatori cu caracteristici asemănătoare (apartenenţa la o comunitate, fie ea şi virtuală). Pe forumurile mai „vechi” (softpedia.com, desprecopii.com) comunităţile virtuale sunt extrem de definite, încât postările de relaţionare sunt în număr vizibil mai mare decât cele on topic (problema devine pretext pentru relaţia socială).

Bloggeri: vârsta medie scăzută (majoritatea între 17 şi 35 de ani), nivel ridicat de instruire, mari consumatori de media virtuale (par să vizioneze emisiuni informative la TV în mod neintenţionat, din cauza altor membri ai familiei), cunoscători ai tehnologiilor avansate de comunicare, activi dar cu un program care nu îi solicită prea mult, adesea fără partener de cuplu stabil (sau cu partener de cuplu, dar fără copii). Motivaţia prezenţei în spaţiul virtual este în primul rând exprimarea punctelor de vedere proprii (există o viziune despre viaţă/probleme profesionale/probleme sociale pe care ei simt nevoia să o transmită). Interpretarea are prioritate în faţa informaţiei, dar şi în faţa experienţei (observasem în cercetarea anterioară pe bloguri că, fie şi între tipurile de bloguri personale, cele care redau strict experienţa de viaţă sunt doar în proporţie de 7% din total şi aparţin mai mult utilizatorilor foarte tineri). În această ordine de idei, avem două subcategorii în funcţie de vârstă: bloggerii sub 25 de ani (în număr mai mare, au şi frecventează bloguri personale) şi cei peste 25 de ani (bloguri personale „obiective”, hobby sau profesionale, cu nivel ridicat de instruire, nivel ridicat de informare pe probleme specifice). Din această a doua subcategorie se recrutează liderii de opinie în blogosferă. Legitimitatea în spaţiul virtual pare a se construi pe două căi: fie sunt personaje publice legitimate deja de media tradiţionale şi intră în spaţiul virtual (şi devin aproape automat lideri de opinie) fie îşi construiesc legitimitatea prin factori precum: vechimea în blogosferă, frecvenţa postărilor, calitatea postărilor (prioritatea informaţiei în faţa speculaţiei, şi a argumentelor în faţa afirmaţiilor fără sprijin). Unii dintre liderii virtuali sunt lideri în virtutea inerţiei, din câte observ…probabil vechimea e factor determinant şi a devenit o modă pentru cititori să intervină (inclusiv să relaţioneze, în stil forum) pe anumite bloguri.

Aceste două categorii sunt oarecum disjuncte: bloggerii intervin rar pe forumuri, iar în caz de transfer, un utilizator poate migra de pe forumuri în blogosferă, niciodată invers.

Mai există un tip de utilizatori în spaţiul virtual, dar nu are şi probabil nici nu va avea vreodată un profil sociografic clar ca să constituie o categorie: utilizatorii reţelelor sociale (MySpace, FaceBook, Netlog), cu cea mai slabă frecvenţă online (pentru că marea parte a vieţii lor se desfăşoară fie în spaţiul real, fie în alte forme de comunicare virtuală). Aici motivaţia pare să fie petrecerea timpului liber, stabilirea de relaţii sociale şi/sau găsirea unui partener de cuplu (în acest ultim caz finalitatea este tot în spaţiul real, prezenţa în spaţiul virtual este fluctuantă).

Anunțuri